Mânios

Te-aș săruta și nu cutezSe pare că ești azi un sfânt;Tu ești afară, eu aici,În casă-i cald, afară-i vânt;

Numai puțin să mă aplecPe care-va dintre ferești,Eu ași putea să te sărut,Căci șezi sub ele și citești.

S-o fac sau nu? Mai știu și eu.Ei, tot atât: îl sărut...Bre, ochi albaștri, că și voiPuteți fi negri, n-am crezut...

O, vai de mine, ce să fac?În casa caldă mor de frig,Iar în grădină sub fereștiBărbatu-mi arde ’n foc aprig!