Noapte roșie

Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroiEl fuge-nvins și bezna pădurilor l-înghite;Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.

Dar gându-i vajnic zboară sălbatic înapoi,Și când își amintește cum, de păgâni răpite,Plăpândele domnițe în lanțuri zac robite,Și cum tăiați pieriră coconii amândoi,

Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,Privește plin de turbă spre zarea-nflăcărată,Și alba barbă-și smulge și blestemă hain,

Și-amenințând văzduhul, cu pala-n mâna dreaptă,Se-ntoarce Voievodul mânat de-un aprig chinÎn valea unde lupta și moartea îl așteaptă.