Lângă mormânt

Semănătorul svârlă sămânța,Glia o ia, și după puținÎncolțește floarea spre cer —

Tu ai iubit-o. Tot ce vieațaÎți dă în câștig, n-ai luat in seamă,Și ea ți-a adormit!

Ce plângi tu lângă mormântu-iȘi brațe ridici spre nourul morțiiȘi al pieirii de-acum?

Ca iarba câmpiei e omul,Ca frunza! Doar zile puțineNe ducem mascați pe pământ!

Vulturul coboară’n țărână,Dar nu stă, scutură praful din aripi,Se ’ntoarce la soare ’ndărăt!