Cărțile

Shakespeare! adesea te gândesc cu jale,Prieten blând al sufletului meu;Izvorul plin al cânturilor taleÎmi sare-n gând și le repet mereu.Atât de crud ești tu, ș-atât de moale,Furtună-i azi și linu-i glasul tău;Ca Dumnezeu te-arăți în mii de fețeȘi-nveți ce-un ev nu poate să te-nvețe.

De-aș fi trăit când tu trăiai, pe tineTe-aș fi iubit atât ­- cât te iubesc?Căci tot ce simt, de este rău sau bine,­- Destul că simt - tot ție-ți mulțumesc.Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,M-ai învățat ca lumea s-o citesc,Greșind cu tine chiar, iubesc greșala:S-aduc cu tine mi-este toată fala.

Cu tine da... Căci eu am trei izvoarăDin care toată mintea mi-o culeg:Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clarăA lumii visuri eu ca flori le leg;Mai am pe-un înțelept... cu-acela iarăProblema morții lumii o dezleg;Ș-apoi mai am cu totul pentru mineUn alt maestru, care viu mă ține...

Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e.El e modest și totuși foarte mare.Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuieLa nebunii ­- tot înțelept îmi pare.Și vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie.Nici el nu vrea să-l știe orișicare,Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n brațăȘi decât tine mult mai mult mă-nvață!