Codrule, Măria-ta

Codrule, Măria-Ta,Lasă-mă sub poala ta,Că nimica n-oi stricaFără num-o rămurea,Să-mi atârn armele-n ea.Să le-atârn la capul meu,Unde mi-oi așterne eu,Sub cel tei bătut de vântCu floarea pân-în pământ,Să mă culc cu fața-n susȘi să dorm, dormire-aș dus;Dar s-aud și-n visul meu,Dragă codri, glasul tău,Din cea rariște de fag,Doina răsunând cu drag,Cum jelind se tragănă,Frunza de mi-o leagănă,Iară vântul molcomitDe-a vedea c-am adormit,El pin tei va răscoliȘi cu flori m-a coperi.