Din lyra spartă...

Din lira spartă a mea cântareZboar-amorțită, un glas de vânt,Să se oprească tânguitoarePe un mormânt!

Oare femeia, pe care mieDumnezeu sântul o-a destinat,În patu-acela de cununieS-a-nfășurat?

O caut, gându-mi și-o-nchipuiește,Dar n-am văzut-o de când eu sunt...Oare amorul ce îmi zâmbeșteE în mormânt?