Doina

De la Nistru pân-la TisaTot românul plânsu-mi-s-aCă nu mai poate străbateDe-atâta străinătate.Din Hotin și pân-la MareVin muscalii de-a călare,De la Mare la HotinMereu calea ne-o ațin;Din Boian la Vatra-DorniiAu umplut omida corniiȘi străinul te tot pașteDe nu te mai poți cunoaște;Sus la munte, jos pe vale,Și-au făcut dușmanii cale,Din Sătmar pân- în SăceleNumai vaduri ca acele.Vai de biet român săracul,Îndărăt tot dă ca racul,Nici îi merge, nici se-ndeamnăNici îi este toamna toamnă,Nici e vară vara luiȘi-i străin în țara lui.De la Turnu-n DorohoiCurg dușmanii în puhoiȘi s-așează pe la noi;Toate cântecele pier,Zboară păsările toateDe neagra străinătate.Numai umbra spinuluiÎn ușa creștinului.Își dezbracă țara sânul,Codru ­ frate cu românul ­De săcure se tot pleacăȘi izvoarele îi seacă ­Sărac în țară săracă!

Cine-au îndrăgit străiniiMânca-i-ar inima câinii,Mânca-i-ar casa pustiaȘi neamul nemernicia!

Ștefane, Măria Ta,Tu la Putna nu mai sta,Las-arhimandrituluiToată grija schitului,Lasă grija sfinților,În sama părinților,Clopotele să se tragăZiua-ntreagă, noaptea-ntreagă,Doar s-a-ndura DumnezeuCa să-ți mântui neamul tău!Tu te-nalță din mormântSă te-aud din corn sunândȘi Moldova adunând!De-i suna din corn o datăAi s-aduni Moldova toată,De-i suna de două ori­ Îți vin codrii-n ajutor,De-i suna a treia oarăToți dușmanii or să piară,Din hotară în hotară ­Îndrăgi-i-ar ciorileȘi spânzurătorile!