Ea-și urma cărarea-n codru

Ea-și urma cărarea-n codru.Eu mă iau pe a ei urmă,Când ajung cu ea alăturiRăsuflarea-mi mi se curmă.

Mai răsuflu înc-o dată,Zic o vorbă, ea tresareȘi se uită-n altă parteȘi răspuns de loc nu are.

Dar mereu de ea m-apropiuȘi vorbesc și îi dau sfaturi;Ea se apără c-o mânăȘi se uită tot în laturi.

Când pe talie-i pun brațul,Ea se frânge, va să scape,Dar o trag mereu spre mine,Mai aproape, mai aproape.

Mai nu vrea și mai se lasă.Capul ei mi-l pun pe umăr,Pun pe ochii-nchiși, pe gură,Sărutări fără de număr.

Și la piept o strâng mai tare.Răsuflarea-mi se sfărșește;O întreb de ce-i mâhnită,O întreb de mă iubește.

Iar ea ochii și-i deschideMari, puternici, plutitori:­ Îmi ești drag din cale-afară,Dar obraznic uneori.