Gândind la tine

Gândind la tine fruntea-acum mă doare.Nu știu ce rost mai are-a mea viațăCând n-am avut o clipă de dulceață:Amar etern și visuri pieritoare!

De ce în noapte glasul tău îngheață!Vedea-vor ochii-mi înc-o dată oareFrumosul trup, ­ femeie zâmbitoare! ­Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n brață?

Tu, blond noroc al unui vis deșert,Tu, visul blond unui noroc ce nu e,De-i mai veni, să știi că nu te iert.

Căci dorul meu mustrări o să-ți tot spuieȘi sărutându-te am să te certCu dezmierdări cum n-am spus nimăruie.