Kamadeva

Cu durerile iubiriiVoind sufletu-mi să-l vindec,L-am chemat în somn pe Kama —Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mîndru,Călărind pe-un papagal,Avînd zîmbetul fățarnicPe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar în tolbă-iEl păstrează, cu săgeți,Numai flori înveninateDe la Gangele măreț.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,Mă lovi cu ea în piept,Și de-atunci în orice noaptePlîng pe patul meu deștept…

Cu săgeata-i otrăvităA sosit ca să mă certeFiul cerului albastruȘ-al iluziei deșerte.