La mormântul lui Aron Pumnul

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,Cu cipru verde-ncinge antịcă fruntea ta;C-acuma din pleiada-ți aṷroasă și seninăSe stinse un luceafăr, se stinse o lumină,Se stinse-o dalbă stea!

Metalica, vibrânda a clopotelor jaleVuiește în cadență și sună întristat;Căci ah! geni ul mare al deșteptării talePăși, se duse-acuma pe-a nemuririi caleȘi-n urmă-i ne-a lăsat!

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt și mare,Colò unde te-așteaptă toți îngerii în cor,Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântareȘi-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare,Cununi de albe flori!

Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,Te plânge-n tânguire și locul tău natal;Căci umbra ta măreață în falnica-i zburareO urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimareCe-i simț nați onal!

Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă,Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău,Urmeze-ți ea prin zboru-ți în cânturi tânguioasĕ,În cânturi răsunânde, suspine-armonioasĕ,Colò, în Eliseu!