Mușatin și codrul

Saracă Țară-de-Sus,Toată faima ți s-a dus!Acu cinci sute de aiNumai codru îmi erai...Împrejur nășteau pustii,Se surpau împărății,Neamurile-mbătrâneau,Crăiile se treceauȘi cetăți se risipeauNumai codrii tăi creșteau.Verde-i umbra nepătrunsăUnde-o lume e ascunsăȘi în umbra cea de veciCurgu-mi râurile reciLimpegioare, rotitoare,Având glasuri de izvoare.Bistrița în stânci se zbatePrin păduri întunecateȘi mereu se adânceșteUnde apa-abia clipește,Și deodată vede căApa i se-mpiedicăȘi de stânci i se iezește;Ea s-adună și tot crește,Se iezește-n mândru lacAle cărui ape tac,Iar copacii umbră-i fac,Pe deasupra frunza deasăÎn adânc apa vegheazăIar stejari din mal în malPe deasupră-i se prăval,Vârfuri sprijin deolaltăȘi îmi fac o boltă naltă,De vârfuri ei se-mpletescȘi în umbră stăpânescȘi în vecinică răcoareUndele-s scânteietoare.Dintr-un mal la celălaltA căzut un trunchi înalt,Mi-a căzut de-a curmezișul,De îi spânzură frunzișul,Punte lungă de-un copacPeste-o liniște de lac,Punte lungă, punte mare,De mi-o poți trece călare.Iar Mușatin tinerel,Trece puntea singurel,Cu pieptarul de oțel,Cu cușma neagră de miel,Cu zeghea albă pe el.Cum venea la vânătoare,Purta arcul pe spinare,Tolbă de săgeți el are;Cu lungi plete pân-pe spate,Dar la frunte retezate.Copilaș în haine strimte,Ușurel mi se mai simte;De ochește-o căprioară,Șoimul pe deasupra-i zboară;De-și întinde mâna-n sus,Șoimu-n palmă i s-a pus;Și tot vine chiuindȘi din frunză tot pocnind,Și când prinde a cânta,Codrii-ncep a răsuna:­ Auzi dragă, auzi mamăPe Mușatin cum te cheamă?Nime-n juru-i nu era,Numai mierla șuiera,Iară el se coboraUnde apa tremura.Cucul cântă, mierla-i zice:­ Ce cați tu, băiet, pe-aice?­ Crește, codri, și te-ndeasă,Numai de-o cărare-mi lasă,Și te trec în curmeziș,Doar de-oi da de-un luminișȘi în el izvor de apăSă văd șoimul cum se s-adapă.Zice codrul liniștit:­ M-am pus de am înfrunzitPentru că tu m-ai dorit.Iară valurile sună,Mișcătoare se adună,Printre pânzele de frunzeCearcă soare să pătrunză,Ard în umbră la răcoarePetele scânteietoareȘi pe-a undelor bătaieVarsă lumina văpaie,Pe șiroaie limpezi, lungi,Zboară razele ca dungi.Sub un vechi stejar pletosCe-și lăsa crengile-n josMușatin se întindeaPunând arcu-alăturea:­ Codri, codri, dragul meu,Parcă ți-aș fi spus-o euSă suni din frunză mereu.Că, de când nu te-am văzut,Multă vreme a trecutȘi, se când nu te-am cătat,Multă lume am îmblat.Codrul i se închinaȘi din ramuri clătina:­ Măi Mușatin, măi Mușatin,Voios ramurile-mi clatinȘi voios ți-aș cuvânta:

Să trăiești Măria-ta!...Hai Mușat, să ne-nțelegemȘi-mpărat să ni te-alegem,Împărat izvoarelorȘi al căprioarelor,Așezat la vrun pârâu,Să scoți fluierul din brâu,Tu să cânți și eu să cânt,Frunza-mi toată s-o frământ,S-o pornesc vuind în vântPe izvoare,În ponoară,Unde păsările zboară,Unde crengile-mi se pleacăȘi căprioarele joacă.Apa-i zice...: ­ O, copile,Mâinile întinde-mi-le,Vino-n fundul luminos,Că tu ești copil frumos!Iar Mușatin îi răspunde:­ Geaba mă momești în unde,Geaba, codri, dragul meu,Îmi suni din frunze mereu,Când m-oi duce de la tine,Frunza-o plânge după mine,Că de suflet mă apucăDor de cale, dor de ducă,Și deși mi-așa de jeleDe plânsul măicuței mele,Eu m-aș duce, m-aș tot duce,Dor să nu mă mai apuce.Și m-aș duce-n cale lungă,Dor să nu mă mai ajungă.În zadar în vânt mă cheamăDor de casă, glas de mamă,În zadar răsună-n vânt,Căci așa menit eu sunt:Să-mi fac cale pe pământ,Să-mi întind cărările,Să cutreier țările,Țările și mările.Fire-ar tare glasul meu,Ca să treacă tot mereuDe oriunde oi fi eu:Peste ape, peste punți,Peste codri de pe munți,Să ajungă pân-acasă,Unde mama-mi stă de țasă,Și să-i spuie-n multe rânduriNu muri, mamă, de gânduri.­ Nu te duce, măi copile,Ci de ai în lume zile,Toate dăruiește-mi-le!Tu să știi, iubite frate,Că nu-s codru, ci cetate,Dar demult sunt fermecatȘi de somn întunecat;Numai noaptea când soseșteLuna-n cer călătorește,Umbra-mi toată mi-o petreceCu lumina ei cea rece.O, atunci un corn îmi sună,Toți copacii împreunăSună jalnic frunza-n lună,Iară lumea mea s-adună,Căci copac după copacToți deodată se desfac.Din stejar cu frunza deasăIese mândră-o-mpărăteasă,Cu păr lung pân- la călcâieȘi cu haine aurie,Mândră-i este rochiaȘi o cheamă Dochia.Din copaci fără de numărIes copii cu șoimi pe umărȘi copile multe ieseCu-a lor mânece sumese,Și pe umerele goalePoartă donițe și oale;Și pornește-atunci un zbucium,Sună-un dulce glas de bucium,Pe cărări fără de urmeVin cerboaicele în turmeȘi mugesc încet atât,Cu talangele de gâtȘi așteaptă răbdătoareMâni frumoase de fecioare,De le mulg în donicioare.Căci să știi, iubite frate,Că nu-s codru, ci cetate,Dar vrăjit eu sunt demult,Până când o să ascultRăsunând din deal în dealCornul mândru triumfalAl craiului Decebal.Atunci trunchii-mi s-or desfaceȘi-n palate s-or preface,Vei vedea ieșind din eleMii copile tinerele,Și din brazii cât de miciVei vedea ieșind voinici,Căci la sunetul de cornToate-n viață se întorn.Iară șoimul, sprintenel,Pe deasupră-i zboară el:­ Hai Mușatin, măi Mușatin,Voios aripile-mi clatinPe-al tău coif m-aș așezaȘi din gură-aș cuvânta:­ Să trăiești, Măria Ta ­­ Rămâi, codri, sănătos,Că mă cheamă apa-n josȘi menit în lumea suntSă-mi fac cale pe pământ.

Și Mușatin s-apropieDe Bistrița argintie,Luntrea ce juca pe valO dezleagă de la mal,Sare-n ea și îi dă drum,Ca săgeata zboar-acum,Și mergând, mergând departe,Apa-n două o desparte,În largi brazde de argintCe se mișcă strălucind,Și în umbră mi-l cuprindȘi prin valea boltitoare;Numai p-ici și pe coleaSoarele mai pătrundea,Ici e umbră, colo soarePe ape tremurătoare.El pe maluri înfloriteVede turme rătăcite,Caii pasc lângă pâraie,Ca la lebede se-ndoaieGâtul lor. Iar capul micEi deodată îl ridicȘi urechile ciulescPe când luntrea o zăresc.El plutea, plutea mereu,Codrul sună blând și greu.Când deodată zi se face.Codru-n două se desfaceȘi pe ape rotitoareScânteiază mândru soare.Și-nainte-i vede-un munteCu-a lui creștete cărunte,S-a clădit stâncă pe stâncăÎncepând din vale-adâncă,Și purtând pe el păduriPeste nourii cei suri,Își ridică în seninCreștet de zăpadă plin.

Și spre mal se-ndreaptă iarăLuntrea mică și ușoară,Iar Mușatin se coboară,Calea muntelui apucăPână-n vârfuri să se ducă,Pân-ce noaptea l-au ajunsÎn cel codru nepătruns.Dar cu noaptea-n cap pornește,Se tot urcă voinicește,Doară culmea va sui-oPe când s-o miji de ziuă.Pe culmea cea înălțatăEl ajunge deodatăȘi făcându-și ochii roatăEl privește lumea toată;Vede cerul sfântuluiȘi fața pământului:Că departe se-ntind șesuri,Ce cu ochii nu le măsuri,Unde soarele cel sfântParcă iese din pământ;Colo-n zarea depărtatăNistrul mare i s-aratăDinspre țările tătareȘi departe curge-n mareLa Liman ca și o salbăSe-nșira Cetatea Albă.Iar pe fața mării lineTrec corăbiile pline,Trec departe de pământ,Pânzele umflate-n vânt.Iar privind spre miazăziDunărea el o zăriÎntr-un arc spre mare-ntoarsăȘi pe șapte guri se varsă.De la Nistru pân-la eaȚară mândră se-ntindeaVede șesuri fumegând,Dealuri mândre înverzind,Vede codri cum coboară,Deal cu deal, scară cu scară,Răsfirându-se pe șes,Unde râurile ies,Și pe vârfuri de păduri,Mânăstiri cu-ntărituri,Vede târguri, vaduri, satePe câmpie presărate,Vede mândrele cetățiStăpânind pustietăți,Vede turmele de oiCu ciobanii dinapoi,Cu fluiere și cimpoi,Iară hergheliilePetreceau câmpiileȘi s-așterneau vântuluiCa umbra pământuluiȘi de-a lungul râuriorS-așterneau pustiurilor.Iară șoimul tinerelPe deasupra-i zboară elȘi din gură-i cuvinta:­ Să trăiești, Măria-Ta!Câtă lume câtă zareDe la Nistru pân-la mare:Fă-ți odată ochii roatăC-aceasta-i Moldova toată.