Murmură glasul mării

Murmură glasul mării stins și molcom,Înconjurând a Italiei insulă mândră ­O, luminați, a cerului stele albe,Câmpilor noștri.

Vă vărsați icoanele voastre în Tibur,Nori, zugrăviți pe câmpie umbre fuginde,Tu, măreție a nopții, a mării, a lumei,Împle Italia.

Mare, poartă pe undele tale corăbii,Unele grele ni-aducă aur din Ofir,Altele înfoiate de roze d-Egipet,Vinuri și smirnă.

Ah, trimiteți popoare vulturii voștriCei de lemn să zboare pe marea măreață,Căci a Romei eterne picioare marmoreiDaruri așteaptă.

Numai singur asupra lumei în paceNepăsător tămâii și laudei voastre,Învăluit în maiestatea tăcereiStă-mperatorul.

Vezi-l atins de umbra gândirilor regii!Vorba-i va să fie o rază-n lume;Orele lui sunt izvoare la anii istoriei,Salve-Imperator!