O stradă prea îngustă

O stradă prea îngustăPărea că se făcea ­Și case lungi și negrePe două părți era.

Pe dânsa nu luceșteUn singur felinar ­Eu trec încet și fluierÎn suflet cu amar.

Deodată simt în urma-miVenind, tiptil-tiptil,Pas sfiicios de fată,Ușor ca de copil.

Și simt cum că de brațu-miUn braț ușor s-anină ­Și simt că mâna-mi strângeO mână dulce, fină.

Răsună miazănoapteaDin turla neagră, veche ­Suntem atât de singuriȘi suntem o păreche.

Căci tu ești, tu iubită!Și am dorit, ah, cât!Să fim odată singuriȘi iată-ne-n sfârșit!

Nici știi, copilă dulce,Câte pe suflet am!De când te întâlnirăOchii mei, te iubeam;

Mi-erai atât de dragă ­Mi-era atât de dor ­Încât credeam adeseaCă trebuie să mor!

O, în sfârșit!... Copilă,Și ai venit ­ chiar tu!Am așteptat norocul ­Norocu-acesta nu.

Cum dete preste mine?Cum de-ai gândit să vii,Să simt suflarea-ți caldăD-urechea-mi c-apropii?