Rime alegorice

Corabia vieții-mi, grea de gânduri,De stânca morții risipită-n scânduri,A vremei valuri o lovesc și-o sfarmăȘi se izbesc într-însa rânduri-rânduri.

Iar eu pe-un țărm pustiu murii în pace.Deasupra frunții-mi luna-n nouri zace,Trecând încet pustiile SahareiȘi luminând o lume care tace.

La miezul nopții vezi pustia planăNăscând de suptu-i mândră caravanăDe morți în văluri lungi și, trează,Mergând încet spre-un vis: Fata-morgana.

Într-adevăr: adânca depărtareArată un palat numai splendoare.Printre ferești pătrunde o lumină;Perdelele-i păreau muiate-n soare.

De prin deșerturi lungi și depărtate,În șiruri vin scheletele uscate.Pustiu-atunci, cu caravane-sate,Dormea ca mort sub luna care bate.

O caravană lângă mine trece,Naintea ei vine-o suflare rece.În șiruri lungi se strecur și se strecur:Eu număr unul, număr doisprezece.

Un chip atuncea de pe cal coboară.La mine-ndreaptă-a lui privire-amarăȘi fața slabă, tristă, adâncităȘ-osoasa mână o întinde-avară.

Dar să mă mișc nu am nicicum putere,Căci țapăn mort eram și fără vrere.Pleoapele-mi pe ochi erau lăsate,Deși prin ele eu aveam vedere.

Iar umbra-n vălu-i de mătase surăD-urechea mea și-apropie-a ei gurăȘi-mi spune lin și-ncet povestea mare,Ce ca un râu etern în minte-mi cură:

„Colo-n palat rezidă-o vrăjitoareȘi om cu ochii vii de-o vede moare;Iar celor morți, lumina lor adâncă,Li dă vďața nopții trecătoare.

Deci vin și tu pe un schelet să-ncalici,Să vezi palatu-i în lumini opalici;De șirul nostru să te ții în urmăPân- la grădina ei cu flori italici.

Și iată vălul meu ți-l dau ­ pe fațăSă-l pui, s-acoperi ochii tăi de gheață,Ca nu cumva să se topească iuteDe a privirei ei tiranică dulceață."

Mă sui și plec... o umbră sunt din basmeȘi o fantasmă sunt între fantasme,Prin mâna mea de o ridic se vedeCa și prin corpul străveziei iasme.

Din ce în ce cu toții se apropii.Grădini lucesc și flori creșteau cu snopii,Iar roua curge în briliante umezi ­Din crengi de arbori luminează stropii.

Pe scări de marmur ne suim cu toțiiȘi morți-și caut prin coloane soții:Sunt tineri unii ca iubirea moartă,Iar alți au barbe albe ca preoții.

Dar toți cu toții sunt de om ruineȘi risipiți din cârduri beduineAu fost găsit amara, cruda moarteÎntr-un pustiu arzând și fără fine.

Vorbesc încet... ca-n somn... și vorba sunăCa frunze-uscate cari vântu-adună,Sau ca murmurul cel vrăjit de apeCând peste codri-apare blonda lună.

Deodată-n două șirul se desface.În fund apare-un mândru chip ce tace;Cu roșii flori de mac în păru-i negru,Cu ochii-nchiși un semn cu mâna-mi face.

Eu o urmez prin galerii înalte.Izvoare vii din vase stau să salteȘi lângă ele nimfele de marmur,Făpturi cerești unor măiestre dalte.

Pe lucii muri auritele pilastre.În jurul lor sunt așezate glastre,Din care cresc bogate-ntunecoaseIci roze negre, colo flori albastre

Și pe ferești perdele de purpură.Un miros răcoros simțirea-mi fură;Deschisă lin e ușa unei saleȘi noi minuni uimiții ochi văzură.

Un pictor a-nflorit plafonul, murii,Cu basme mândre, cu frumoase huriiȘi din cățui de-argint, copăr miroaseCu fum albastru formele picturii.

Iar pe-un divan, ascuns între perdeleAlbastre, înfoiate și cu stele,Ședea regina basmelor măiastră ­Lumină lumea gândurilor mele.

Ea înșira mărgăritare-n poaleȘi pe-un covor persan, frumos și moale,Ea-ntinde surânzând ca-n vis și leneșA ei picioare de zăpadă ­ goale.

Ochii adânci ca două basme-arabeSamăn cu-aceia ai reinei Sabbe,Cum împăratul Solomon îi scrie,Cu-a lor priviri de-ntunecime slabe.

Cu ochi pe jumătate-nchiși surâde:­ Deși privirea-mi pe cei vii ucide,Te uită lung la mine, tu, ce mort ești,Pân-al tău suflet ochii va deschide.

L-al tău mormânt tu ești în pragul porții,Dar să te stingi nu este voia sorții,Ci-n fața mea să lași încet să-ți cadăDe pe-ai tăi ochi de gheață vălul morții.

Îngenunchind atunci am zis în sine-mi:„O, dulce chip, cu mâna fruntea ține-miȘi de pe ochi ia-mi vălul trist și rece,Căci simt bătaia renviatei inimi."

Și de pe ochii-mi cade ceața surăȘi noi minuni uimiții ochi văzură,Căci înaintea mea stai vrăjitoareȘi basmu-asculți cu zâmbetul pe gură.