Sonet satiric

Pișcată-ți este mâna ta de streche,De miști în veci condeiul pe hârtie ­Durează-un șir sau fabrică o mie:Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche.

Ce are-n gând un om, aceea scrie,Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche,Cu Pantazi fiind pe veci păreche,Tu izvodești, cel mult, ce dânsul știe.

Ți-asamăn fruntea unei vii paraginiȘi vânt și pleavă sunt a tale scrieri,De zei lipsite, vai! a tale pagini.

Zadarnic paiul sec al minții-l trieri,Drapându-i golul ei cu reci imagini:Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.