Steaua vieții

Când norii, palate fantastice negre,Cu geamuri prin cari se vede zafir,Ascult-ale mărei lungi cântece-alegre,Când stele se mir,

Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,Din ochiu-i albastru se vede o stea,Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,C-o rază de nea.

O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,Ai milă și stinge lungi zilele mele ­Cobori, o, cobori!