Declin (Mihail Sebastian)

Eu mă gândesc de-aici nedumerit și singurîn despărțirea, care acum deabea se-ntâmplă,ca un răspuns târziu în censul ăsta cândîn amintire pierd un ochiu, o stea și-o tâmpla.

De-ar stărui acum aceleași ceruri vechi,și drumul cunoscând în care parte duce,neîndurat și aspru, eu te-ași opri în cale,să nu mai vii să tulburi tăcerea mea de cruce.

Dar dacă trebuia în sinea mea să arzipe ruguri, să te lepezi de tine, pământeană,de ce nu pot acum călugăresc să uitși să mă regăsesc, cucernic, în sutană?