Somnolența

Amicii mei, viața e harpa, ce intonaAcelași cântec. Ziua se duce monotonăȘi'n locu-i vine alta, c'un pas lung, uniform;Și tot același lucru. Ce sortă ne'mpăcată!D'atâta inerție simt fruntea-mi apăsatăȘ'adorm... și dorm... și dorm!

Și somnul mă transportă prin lumi imaginare,Prin regiuni celeste... și'n visele-mi bizareM'îmbăt de fericire, surîd și mă transform...Ș'apoi când deșteptarea amară iar revine,Eu cuget la acele delicii divine;Ș'adorm... și dorm... și dorm!