Colocviu sentimental (Demetriade)

În vechiul parc înghețat și tăcutAcuma chiar două forme au trecut.

Cu ochii morți și cu buzele moi.Abia s-aud cum vorbesc amândoi.

În vechiul parc înghețat și tăcutDoi spectri și-au amintit de trecut?

„De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?"„Să-mi amintesc acum de ce voiești?"

„Palpiți și-acum la numele meu, tu?În visul tău mai vezi sufletu-mi?" „Nu!"

„Ah ! zile-n veci mai dulci nespus ca toate,Când ne uneam noi gurile..." „Se poate!"

„Ce-albastru cer era, speranță mare!"„Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"!

Printre fâneți bogate-astfel mergeau,Și noaptea, doar, auzi ce-și spuneau.