Pianistul

Vibrări adânci, sonore, și pline de mâhnireSub degete nervoase pe clape-alunecau...Se răspândeau în juru-i în lungă hohotireDe plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.

De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,Accente disperate de-apusă fericire, -Pianul, - sub amare gândiri care-l munceauScotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire.

Scotea, ca bun tovarăș l-a lui nenorocire,Suspinuri prelungite, ce pieptu-i năbușeau;Mustrări acelei care uită a lui iubire...Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau.

Vibrări adânci, sonore și pline de mâhnire,De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau...Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire...Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau

Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau,Fermecător pianul și-n dulce suvenireScotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire.

Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenoricire,Șoptirile ce-odată cu drag îl mângâiauDe plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.

De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,Aproape-n neștiință porni în aiurireVibrări adânci, sonore, și pline de mâhnire.

Aproape-n neștiință porni în aiurire,Șoptirile ce-odată cu drag îl mângâiau,Fermecător pianul și-n dulce suvenire.