Spleen (Demetriade)

Ale mele zile sunt pustiuri cariRătăcesc în ele roze caravane;Câte visuri blonde, albe, suverane,Câți emiri fatidici dar cu mușchii tari,

Călărind pe negri, nobili armăsari,Și cămile câte au trecut dușmanePrin nisipu-n flăcări și cu doruri vane,Eldorado,-n fine ca să le răsari?

Și câți lei de-orgoliu au răcnit sub soare?Ocean de sânge, aur și vâltoare;Însă după zile, zile au urmat,

Iar pustiul crește și pustiu-i unul,Pe când caravane câte-a spulberatSau le-a prins în munții de nisip Simunul!