Mi-e inima ’n munți

Mi-e inima ’n munți unde-s codri, izvoareUnde-alergi peste stânci și primejdii înfrunți,Vânând căprioare, sălbatece fiare,Ori unde m’aș duce, mi-e inima ’n munți.

O țara mea mândră, cu munții măreți,O țară de oameni viteji și semeți,Ori unde-mi îndrept al meu pas călătorLa tine mi-e gândul mereu plin de dor.

Rămâneți cu bine bătrânilor munți,Cu albă zăpadă pe ’naltele frunți,Voi repezi izvoare de farmece pline,Voi codri sălbateci, rămâneți cu bine.