Robert Burns, poetul țărănimei — Tom O’ Shanter

Când nu mai e pe stradă nimeni,Doar vr’un bețiv întârziat,Și toți s’au dus pe rând acasă,Că bâlciul chiar s’a încheiat,Când cu paharul dinainteEști bine, fericit acum,Nu te gândești că-i calea lungă,Și nici la câte sunt pe drum,Până la casa unde-așteaptăNevasta care e ’mbufnatăȘi că să nu-și uite necazulCa o furtună stă ’ncruntată.Acesta este adevărulPe care-l înțelese Tom,Din iarmaroc venid acasă,Chefliu, dar cumsecade om.O Tom! dac’ ai fi fost deșteptS’asculți de sfatul cel cumintePe care ți l-a dat nevasta!Ți-a spus Catinca mai ’nainteCă ești un prost și un flecar,Și un stricat, un bețivan,Că nu ești niciodată treaz,În nici o zi de târg din an;Că n’ai să duci un sac la moarăSă nu te ’mbeți tu cu morarul,Sau de-i vr’un cal de potcovitEa și-a scăpat stăpânul teafăr,Dar fără coad’ ajunse-acasă.

O tu, care-ai citit povestea,Să iei de-acuma seama bine,Gândește-te că nu e glumă:Vreodată dacă pofta-ți vine,Să faci vr’un chef și să-l întinzi,Sau dacă-ți este, înaintePrin vis vreo cămașe scurtă,De Toma să-ți aduci aminte.