Sonet XXI

Viața-mi astăzi, iată jumătateȘi-atâtea zile, cându-mi vin aminteDin pace-avută văz că-i fură date.De cum trăisă dulcele-mi părinte.

Ci-n sânu-mi nu știu ce prea iute bate,Și simț că arde d-un foc prea ferbinte.Ah, cine știe, au nu de-aci-naintePrin trup și oase-mi focul va străbate.

Pricep și zic: arzi foc într-al meu sânge,Curând străbate-l, oh, tu să nu-ncețiPână-n cenușă ce mă vei preface.

Că lacrămi moi nu te vor stânge.Tu arzi ascuns subt șepte tari pecețiȘi-atunci... atunci avea-voi și eu pace.