Serenadă (Victor Hugo)

Când tu dormi lină, purăSub ochiul meu umbros,Suflarea ta murmurăCuvânt armonios,Pe corp neacoperităLipsindu-ți vălul tău;O, dormi, o, dormi iubită,O, dormi, o, dormi mereu.

Când râzi, pe a ta gurăAmorul a descins,Orice prepuiturăDeodată s-a și stins;Zâmbirea ta-i ferităDe orice cuget rău;O, râzi, o râzi iubită,O, râzi, o, râzi mereu.

Când tu cânți, alintată,Pe brațele-mi, la sân,Auzi cum câteodatăGându-mi răspunde lin;Cântul tău resuscităO zi din traiul meu;O, cânt-a mea iubită,O, cântă dar mereu.