Aduceri aminte

Când glasul zilei pentru noi toți se treceȘi amuțește orașul vorbitor,În umbre albastre-n pace receAdoarme ostenitul muncitor,Atunci încep în pașnica tăcereA mea chinuitoare priveghere,Căci noaptea arde-n mine vieMustrarea cugetului meu;Îmi fierbe mintea mea cea slabă și învieUn roi de gânduri negru, greu...Aducerea aminte-mi desfășoarăTot zapisul urâtei vieții mele,Citindu-l cu necaz și pocăințe grele,Eu tremur blestemând viața mea amarăȘi plâng amar ș-amar mă jeluiesc,Dar zapisul cel jalnic tot nu-l mai nimicesc.