Poetului

Poete, să nu cauți la dragostea mulțimii,Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut,Vei auzi județul și râsetul prostimii,Dar să rămâi ca stânca posomorât, tăcut.

Ești crai: trăiește singur. Pe slobodul tău drumTe du, unde te cheamă al minții tale zbor,Desăvârșește-ți roada gândurilor de dorȘi n-aștepta răsplată a trudei nicidecum.

Ea este-n tine. Tu-ți ești înaltul tău județCe aspru-ți hotărăște al muncii tale preț.Ești mulțumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci

Copilăroasa gloată hulească-te-n zadarȘi clatine-ți temeiul sfințitului altarȘi pângărească-ți vatra înaltei tale munci.