Și ce-ar fi poezia?

Te privesc, și urcăDe dragoste aprinsă,Până la buzele mele inima.P. Sutzos

Și ce-ar fi poeziaCând n-ar fi frumusețea?Ce-ar fi ș-un muritorCând n-ar simți amor;Ce-ar fi și veseliaCând n-ar fi tinerețea;Ce-ar fi niște comoriLa cei din închisori;Ce-ar fi mărețul soareLa cel ce vederi n-areSau geme-n chinuiri;Ce-ar fi o moștenire,Ce-ar fi o fericire,Ce-ar fi a ta iubireLa cel fără simțiri.

Albastra ta privireE-atât d-atingătoare,Ca și un cer seninCe scoate un suspinDin cel ce-n absorbire,Își uită ce îl doare.Spre cei ce-i aruncaDulcea cătare-a ta, -Abstracție-n simțire, -Își pierd a lor gândire;In tine toți trăiesc.Răcoarea cea de sineCe-n preajmă-ți simți că vine,Ast vânt ce tragi în tine,E suflet omenesc.