Acvila străbună

Buciumul lui Zamolx sună,Scoală Acvilă străbună,Scoate capu, te trezește,Du-te de te-ntinerește:Du-te-n Pareng de te scaldă,Că dă Mithra vremea caldă.

Fă-ți apoi o avîntareȘi te-oprește-n Turnu-MareȘi-mi ațintă, fără frică,Soarele ce se ardică!Tinde lung a ta umbrire,Cheamă-ți fiii la unire;

Dă din aripi și răcnește,Îi adună, le grăieșteCă Traian plin de ardoareStă pe Omul în picioare,Le trimete voie bunăȘi porunca-i așa sună:

„Ce e astă împărțireȘi a numelui smintire!Că vlăscenii, moldovenii,Transilvenii, bănățeniiNu-s în tablele d-aramă,Nici că-i știe vechea Faimă.

Pot să facă din Dacia,Pe dreptate, România;Dar românii au un numePe cît vor trăi în lume.Deci să-ncete poroclirea,Dezertarea, dezunirea.”

Dă-te-n Istru-apoi, cu fală,Ia p-aripi apă lustralăȘi te-ntoarce de-i stropeșteȘi pe toți îi înfrățește:În străvechea Românie,Decît frați să nu mai fie!