O lacrimă (Bolliac)

Inima ce pătimeșteD-un suvenir nempăcat;Inima a cării ranăS-a închis vremelnicește;Inima ce încă-i hranăViermelui ce-o otrăvește,Prin lacrima ce-a vărsat

Simte că s-a ușurat.Cînd va inima să spuieCît de mult s-a întristatȘi că-n tot prăpăstii vede, –Atunci cînd, ca să supuiePe acela ce n-o crede,Vro altă speranță nu e,Prin lacrima ce-a vărsatSimte că l-a-nduplecat.

Atunci cînd inima batePe un piept înflăcăratȘi se-mbată de plăcere;Cînd iubitul va s-arateAmorul ce altu-i cereȘi gurile sunt legate,Prin lacrima ce-a vărsatParcă s-a îndestulat.

O, vezi lacrima-mi și credeCă eu nu te-am înșelat!Inima n-are-altă limbăPentru-acela ce n-o vede.Atunci cînd a ta se schimbă,A mea toată se prevede,Spune tot ce a răbdatPrin lacrima ce-a vărsat.

Era înțeleasă-odatăAstă limbă ce-ai uitat;Ținea loc de jurăminteCînd da gura încleștatăSuspin în loc de cuvinte;O, privirea-ți flăcăratăDe cîte ori m-a-ncîntatLacrima ce ai vărsat!

Aste suflete, odată,Pe buză-ți s-au sărutat;Și, din inima-ți fecioară,Curgea lacrima curată,Care încă mă-nfioarăCînd în minte-mi se arată;De crezi că te-am înșelatVezi lacrima ce-am vărsat.

Pentru orice îndoialăVezi lacrima ce-a picat:E c-atuncea de fierbinte!Numai lacrima nu-nșală,Numai lacrima nu minte!Pentru orice bănuialăInima-mi ți-a arătatLacrima ce a vărsat.

Omu-o varsă-n bucurie,Ca și cînd e întristat.Numai o simțire-o stoarceDin inimi în agonie;Arde însă, cînd se-ntoarceÎn dureri o bucurie:Cearcă-aceasta ce-am vărsatȘi vezi de te-am înșelat.