Salahorul

Bicele îmi crapă pielea,Deger gol pe scuț de gheață...E departe încă schelea,Și-s flămînd și fără viață!...Între blane ca fuioru,Intre muzici și făclii,Voi vă bateți cu picioru,Dănțuiți pe rane vii.

Trageți danț pe rana noastră;Noi țipăm, voi hihotați!Nu suntem de legea voastră!De bani nu vă săturați!

O, soția-mi e stîrpităSubt o crosnie de lemneîn hordii, și vinețităCarnea-mi d-a bicelor semne!Copilașii-mi plîng acasă,Bouleanii mi-au murit,N-a rămas român în plasă,Munca pe cîmp ne-a pierit.

Pînă cinci din astă pîineCe sudoarea mea produce,Nici un pic măcar pe mîineRomânașul să n-apuce!Aste holde auriteîmbuiba-vor tot străin?Ș-aste dealuri înverzitePentru dînsul varsă vin?

Lîna oițelor melePentru el se toarce-n dîrstă?Ș-oi răbda eu mult în piele,Sila fie-mi fără vîrstă?Sufletul mai am în oase –Pe dînsul, Sfinte, mă jurCă-n palatele frumoaseChiar la glasu-ți voi fi dur!

De cinci ani salahorie!Trag cu pieptu-n jug ca vită,Vatra mi-a rămas pustie,Ș-încă-mi cer ciocoii mită!O, boieri cu noi d-un sînge,Voivozilor pămînteni,Voi rîdeți și țara plîngeDe la munte la bălteni!

Fiica voastră, cea nevastă,Se golește la barbarȘi cu dînsul coastă-n coastă,Joacă, beată de tovar.

Chiar bărbatu pe soțieȘi-o trimite la străinSă-i aducă din hordieUn nișan, un post, un cin.

Juni posadnici, — alivanta!Cu zulufii hălăciuc,Își vînd trupu și amantaLa manaf bașibugiuc,Și părinți cu hîrci căniteȘi de boale schilodiți,Mumele sulemeniteȘi cu dinții înnegriți,Țin veriga,- și rîd la ușă;Și băloși, ascult suflîndNeamțu-nalt, zbîrcit-mătușă,P-un sîn tinerel gemînd.

N-aveți țară, n-aveți lege,N-aveți inimă-omenească!Între voi, n-avem ce-alege, –Piară brasla boierească!,Și de e fatalitateSă avem stăpînitor,Vie din străinătateSă vă bage în popor!