Sonet la ***

Eu nu poci, surioară, să fac portretul tău:Zburdalnică-așezată, tăcută vorbitoare,Cochetă virtuoasă, modestă mușcătoare,Orice trăsuri ți-oi face, eu văz că iese rău.

P-un serios profesor îl faci a fi țingău;P-un libertin de frunte, ce patimi nu-l mai doare.Un simplu al tău zîmbet e-n stare să-l omoare;Orice-nțelept te vede, s-a dus curajul său.

Dacă schimbări la față aș ști că se cuvineSă crez în timpul nostru, – privindu-te pe tine.Aș mai croi un basmu l-al Vinerii fecior.

Atunci, cu-ncredințare, știu c-aș brodi-o bine:E tînără, – încîntă, – schimbarea e în sine, –Ce alt să fie, aș zice, decît, decît Amor!