Zburătorul (Bolliac)

„De ce slăbești, copilă?De ce-ai îngălbenit?De ce de joc ți-e silăȘ-atât te-ai ofilit?

Te știu de vorbitoare,La danțuri tu-ncepeai,Și noaptea-n șezătoarePe toate le-ntreceai.

De ce d-a ta cosițăAcum tu nu-ngrijești?Spune-mi, spune-mi fetiță,Ce ai de pătimești?

Ce, tată-tău te bate?Îl știu a te iubi.Au va în alte sateA te căsători?

Ce-s buzele-ți pârliteȘi pieptul tău rotatDe pete-nvinețite?Stăi: cine te-a mușcat?

De ce plângi, copiliță?Dorești vr'un călător?O, ce păcat! Fetiță,Eu crez c-ai zburător!”

„Așa e, vecinică;Așa gândesc și eu.Un june... Oh! mi-e frică!...Îl văz în somnul meu.

M-apucă, mă trudește,Și eu cu el mă joc;Mă strânge, mă ciupește,Mă mușcă plin de foc.

Pe pieptul meu s-apasăȘi eu de gât l-apuc,Dar ziua când să iasă,El piere ca năluc.”