Zdrobită geme inima-n mine

Zdrobită geme inima-n mine;În flăcări, chinuri arz ne-ncetat;Viața-mi toată o am în tine,Dar tu de mine te-ai depărtat.

Ești tu o fee? Ești zeitate?Sau, ca iubirea, vii a-ncălziUn suflet rece ce nu mai bate,În noaptea urii din zi cu zi?

De ești aproape, pieptu-mi palpită;De ești de față, eu ma uimesc;La glasu-ți mintea îmi e răpită;Dar mi-ești străină, și mă-ngrozesc...

Deștept, în somnu-mi chipu-ți e-n mine;Mă uit la lume, și, ca străin,Reviu în sine-mi, trăiesc în tine,Le las pe toate, de tine plin.

Ființa-mi toată ție-ți urmează,Căci eu sunt umbră corpului tău;A ta, ca spirit, mă înviază,Căci tu ești suflet corpului meu.