În umbră

Eu viețuiesc în parcuri înfundateÎn care rodul moare necules,Eu lîncezesc pe-aleele uitateÎn care un lințoliu larg și desÎnchide orizonturile toate.

Sălbatice tăceri se strîng în umbrăCa niște păsări mari ce mă pîndesc,Sălbatice tăceri se strîng în umbră,Ca să-mi adoarmă fiorul sufletescȘi să mă-ngroape-n aripa lor sumbră.

Și din acest mister ce mă pîndește,Eu, cel ce voi muri neînțeles,Privesc cu dor albastrul ce mijeșteAbia simțit, prin giulgiul larg și desSub care viața mea se prăpădește.