Noapte fantastică

Pe străzi necunoscute mă duc la întîmplare;În juru-mi: negru, negru,Un negru fin și umed ca un adînc de mare.

Arare, la răspîntii, vreun felinar ursuz,Dormind pe-un vîrf de poartă,Cu inima voalată de o tristețe moartă,

Prin care stăpînește odihna — doar amanțiiȘi șoarecii veghează...Și-n juru-mi: negru, negru.

Dar iată că se rupe o aripă de norȘi luna bosumflată pe-un fond lăptos apare...Rămîn uimit o clipă...mă taie un fior...Încep să dau hipnotic din mîini și din picioare,Și tot mai îndărătnic , mai iute, mai stupid,Mă învîrtesc în stradă — un titirez livid.Aș vrea să mușc văzduhul,aș vrea să mă încaierCa umbra, cu tăcerea, cu golul, cu...

Ba nu!Un neînvins elanMă zvîrle spre o casă...M-agăț de un burlan...Piciorul meu se suie pe trepte moi de aer.Mai sus, mai sus....

Pe albe-acoperișuri lunatecii se-adună,Pisicile scandează o arie nebună,Și-o mînă nevăzută aruncă flori din lună.