Spleen (Dumitru Iacobescu)

Sunt obosit, deși nu vin din luptă,Și-s trist, o, trist, deși fără motiv,Culoarea idealei zări e suptă,Iar soarele mai greu și mai masiv.

Cu vinuri pătimașe în pahar,Cu opiu și cu flori de lupanar,Cerc să-mi îmbăt urâtul în zadar.

Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră,Frumoasa mea - ceasornic rococoAl cărui mecanism din oră-n orăÎmi cântă-același vechi do, mi, sol, do...Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră!

Nimica sfânt. Nimica bun. Nici o cadență.Doar lenevii solare, și atât,Plus o grozav de lungă decadențăȘi-un ștreang - cu care nu te strângi de gât.