Hora Bucovinei

Într-un ceas de voioșie,Când ești mândru, bucuros,Jocul sfânt de strămoșieMult e dulce și frumos,Pe-o câmpie înflorită,Să-l joci, frate, cu amor,Înfocat de-a ta iubităȘi de-al țării viitor.

Și-acel joc de fericirePentru cei ce se îubesc,Joc de falnică mărireUnui suflet vitejesc,Este hora strămoșeascăLa români adevărați,Ce-ntr-o țară românescăDeopotrivă suntem frați.

Deci românul cu simțire,Totdeauna cu noroc,Dovedește a sa fireLa război ca și la joc;Căci o țară glorioasăCu mândrie l-a creat:Dușman celor ce-o apasă,Frate celui apăsat.