Repaos

Slăbiți de strânsori, ne desprindem cu jale...Rămâi liniștită, amică,Să văd odihnindu-se fruntea ta micăÎn aurul pletelor tale.

Nimic să nu spui căci ceea ce-ai spune,De multul noroc ce-i la tine,Nu face cât zâmbetele clipelor plineDe recunoștinți și minune.

Coboară aripa pleoapei mai bine!Reține sub sfânta ei pazăExtazul din ochi și cu el parfumeazăAscunsele gânduri de mine!...

Și eu, cât vei sta visătoare ca luna,În coate proptit între perne,Privi-voi de-aproape cum calmul s-așternePe sân, potolindu-i furtuna.