Trimite-i, Doamne, bucurie

Trimite-i, Doamne, bucurieAcelui ce-n arsura veriiRobit de-adâncă sărăcieStrăbate târgurile țării.

Acelui ce din întâmplarePrivește umbrele grădinii,Verdeața văilor în zareÎn strălucirile luminii.

Căci nu pentru a lui primireUmbroșii pomi-n verdeață cresc,Nici pentru a lui răcorireCișmelele în sus țâșnesc.

Peșteri frumoase, ca prin ceață,Privirea lui degrabă vede,Și rouratica verdeațăNu-i curmă arzătoarea sete.

Trimite-i, Doamne, bucurieAcelui care calea viețiiȘi-o trece-n boală, sărăcie,Robit de vrajba răutății.