Excelsior! (Longfellow)

Spre seară, printr-un sătișorDin Alpi, un tânăr călătorTrecea purtând prin nea și vântUn steag cu-acest străin cuvânt:Excelsior!

Sub geana-i ochiu-ntunecosSclipea ca paloșul tăios,Și, ca din corn de-argint, senin,Suna cuvântul cel străin:Excelsior!

Lumini de prin bordeie, rar,Băteau în față-i, și, bizar,Ghețarii-n noapte străluceau,Și straniu buzele-i șopteau:Excelsior!

— E un prăpăd în munți acum! —Îl sfătuiește-un moș pe drum —Pârâul e șivoi turbat...El murmură ne-nduplecat:Excelsior!

— O, vin', o fată i-a șoptit,La pieptul meu, pribeag trudit!În ochi-albaștri-nlăcrimațiPrivește-oftând, înalț-un braț:Excelsior!

— O, nu intra-n brădetul des,Lavinele în drum îți ies!Îi strigă-n vale un păstor.El pasă drept, nepăsător:Excelsior!

Și-n zori, când clopotul din schit,Vibrând sonor și lămurit,Pe frați la rugă i-a chemat,Din stele-un glas a răsunat:Excelsior!

Și câinele-a descoperitUn pelerin întroienit.Pe pieptul său un steag — drept scut —Cu-acel cuvânt necunoscut:Excelsior!

Și tainic mortul surâdeaSpre soarele ce răsărea,Și mândru, ca o stea căzând,Căzu din cer un strigăt blând:Excelsior!