Craiul aninilor

Ei! cine—acum trece prin codru târziu?E tata bătrânul cu micul său fiu,În brațe el ține băiatul drăguț,Îl ține de-aproape, să-i fie călduț.

— Ce-ascunzi tu copile căpșorul în sân?― Dar tată, nu vezi tu pe craiul Anin,Pe craiu cu coroană, pe — Aninul codat ―— Copile, e păcla ce ’n văi a intrat.

― «Copile dragă, să vii cu mine;frumoase jocuri mă joc cu tine.Am flori destule prin țara mea,Și mama rochii de fir ți-a da!»

— O! tată, o! tată, dar n-ai auzitCum craiul vicleanul duios mi-a șoptit?— Copile, e vântul ce-adie acum,Suflând in frunzișul uscat de pe drum!

―«Drăguț cu mine de vei veni,A mele fete te vor slugi,Și ’n danțuri mândre te vor sălta.Și ’n somn, cântându-ți te-or legănă!»

— Dar tată, nu vezi tu prin codrul umbrosPe-a craiului fete cum joacă scârbos?— Copile, văd bine — bătrânii răchițiAdie prin noapte de vremuri zbărliți.

― «Mi—ești drag băiete și te iubesc —De nu vii volnic, eu te răpesc!»— Vai! tată, vai! tată! — vai! craiul cel slutPe mine-a pus mâna și rău m-a durut.

Și spaima pătrunde și-al tatălui gând,Și ’n brațe el ține copilul gemând;Cu greu, cu-anevoie ajunge la cort —În brațele sale copilul e ― mort!