Aș vrea un basm

Aș vrea un basm, dar cine să mi-l spunăcând a tăcut de-o vreme chiar si vântul?E focul stins și noaptea-i fără lună,si muzei mele i-a-nghețat cuvântul.

Era o fată și-un bunic bătrân;erau povesti și maci aprinși în lunci;parfum și greieri ce cântau în fân –și-i mult de tot de-atunci.

Bătrânu-i mort acum, si buzele-i sunt mute.El doarme-n sânul bunului pământ,și de-ar trăi, azi, cine să-i ascultepovața înțeleptului cuvânt?

A scârțâit o mobilă prelung,și vântul parcă plânge la ferești –neostenite clipele se scurg......................................................Nu-i nimeni să m-adoarmă cu povești.