Acuma cântecul s-a sfârșit

Nu știu de-i bine ori rău.Din frunze-am cântat. Dumnezeu,Lângă mine ștind, mi-a șoptit.

De fapt nu era Dumnezeu, era pom.Și câteodată-avea glas de om."Sărbătorește, mi-a spus el, acestecâmpii dezmierdate și crește..."

Și ca o pasăre neinvățatăm-am apucat să cânt. Eram miratăși bucuroasă, și nici n-am simțitcum trece anotimpul fericit !

Zburați, cântece, zburați departe,scuturați-mă de pământ și moarte,și preamăriți natura-n care încăe liniște și-ntelepciune-adâncă.