Amiază

Nu știu ce-a fost mai demult.Am uitat. Din trecut m-am alesca să fiu singură, ca să te-ascultînainte de-amurg si cules.

Cu fiecare lucru, azi știu,mă-nrudesc și de zarea mea țiu.Revolta s-a făcut surâs, dureazăaceastă plină, fără greș amiază.

Ce-a fost mai demult am uitat.Poate-am dormit și-am visat.În bulbii de morcovi și cepee încă un vis care-ncepe.

În toate-i prea multă lumina.Soarele l-as culege cu mâna.Dar pân’ la urmă eu voi fi culesși voi cădea în întunerec des.