Când cel iubit

Când cel iubit departe plecase,toate s-au retras în linistea lor,numai vremea nefolositoare rămaseși numele-n suflet, sonor.

Moartea veni atât de simplu, tăcut.Mânile care nu puteau cuprinde-au zăcut,puse una lângă alta, cum sunt uneorianume așezate unelte sau flori.

Părea că n-au fost niciodatăverile nalte, toamnele-n zarea cu steme.Sub iarbă, poate, sânul mic de fatărespiră încă noaptea și se teme.