Clipă, desfă-ți aripile

Clipă, desfă-ți aripile tale bogate;mările se clatină departe,undeva un curs de râu s-abate,oamenii se nasc, oamenii s-acopăr cu moarte...

Și tu, nesigur, îndepărtat anotimp...Nouri și soare și iarăși nouri adânci,ca și când pe rând se descopăr frunți gânditoare,toate se-ntunecă, se luminează pe rând,

până ce luna lovește umbrele toate;iată mormintele, țărmul scânteie gol,și-n casa de piatră fântânile cântă culcate,dulce răsună brățările, părul domol.