Flori

Vijelioase flori, din pământ aburind,ca niște strigăte cresc, saltă zâmbind.Care e vrerea lor gingașă-n vreme?Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme?

Însă-n mijlocul lor, bolnav de vis,ochiul lui Dumnezeu sade deschis...Haina lui mirosind a ierburi și cer –fără să știe orașul de piatră și fer.

Mânile micilor flori intră-n pământ.Morții când le sărută stiu dacă-i vânt,si de pe dânsele sorb ploaia și veștile.Astfel, în flori își deschid morții fereștile...