Greșeală de tipar

Pe fiecare filă-a vieții meleE-o lacrimă mai mult lângă surâs;Dar e-un belșug de dragoste și vis,Ca-n nopți de toamnă risipiri de stele.

Îmi răsfoiesc adesea trista carteȘi-n foșnet de-amintiri surâd și-mi zic:Că-n drumul care duce către moarteEu n-am uitat pe margine nimic.

Sînt pete, însă petele-s de-argintCa niște fluturi morți, ca niște flori,Din câte-au răsărit de-atâtea oriȘi s-au uscat pe-al inimii pământ.

Ici, colo, stropi albaștri de cernealăȘi urmele durerii, ca de praf;Dar vina este-a unui tipografCu litera destinelor în poală.